A (re)venit tata

Sa va povestesc ce bucurie a fost pe capul lui Simeon cand s-a intors tati ieri din mni-vacanta in interes de serviciu la Roma. Cand l-a zarit a inceput sa zambeasca cu fiecare particica din el si s-a bucurat enooorm, a inceput sa chiuie, sa gangureasca, sa rada la tati asa deodata.

Cand a vrut tati sa plece nitel din camera, woooow, adica cum?! nu te-am vazut 3 zile si pleci deja ?!?!?!? no way!!! si a inceput sa planga si sa se oftice asa de tare, incat l-a induiosat pe tati sa nu se mai duca la masa :d

Si drept bonus din partea piti-strumfului a inceput sa se ridice in patru labe (se intelege bine deci ca dansul nu se deplaseaza de-a busilea ci doar din aruncat inainte sau tarat in spate), sa se taraie, sa se fataie, pica, se ridica iar, chiuia, radea si..deodata...se lasa pe burta, se ridica in maini si sprijinind-se nitel de talpa piciorului SE RIDICA IN FUND. yupiii!!! pentru prima data domnul nostru piscotel s-a ridicat in fund. Si inca o data, si inca o data, asta ca sa intelegem ca nu a fost o intamplare, ci un plan bine ticluit ca sa arate miscarea hopa-mitica tocmai cand vine tati:)

Nu ca n-ar fi facut destule pozne cat a fost tati plecat :d, pentru ca a venit buni la noi sa ne mai tina asa companie. Don'le, asa fite pe capul lui nu am mai vazut de vreo 3 luni, nu gluma. Se sclifosea din orice, cand o vedea pe buni se prostea in toate chipurile, insa lasand toate farafastacurile astea deoparte, a fost destul de vesel si binedispus.

Ne-somnul in runda II

Mda, se pare ca jumatatea de ieri a fost gasita in ziua de azi...yeap, once again o amiaza fara somn.

Sa vedem incotro ne indreptam:1. schimbarea orarului de somn si papica; 2. iesirea unui nou dinte (bine, nici cel de-al 6-lea nu i-a spart gingia 100%, dar conform predictiilor doctoritei ca il chinuie 3 dinti); 3. si-a planuit sa vada cat pot duce.

Oricum, inainte sa duc aceasta noua amiaza ne-am plimbat pana la Man. Radu-Voda doar ca sa fac asa o divagare de la programul cotidian - o sa va povestesc o data si o zi obisnuita de plimbari pe aceleasi si aceleasi alei si de alergatura zilnica din fata tractorului:)

Ca vorbeam de manastirea Radu-Voda care e in buricul targului si deci foarte aproape de Tineretului unde locuim e foarte fain acolo, sunt moastele Sf. Nectarie Taumaturgul, se canta extraordinar de frumos in timpul slujbei, dar azi era asa o liniste, parca prea liniste...nici macar pisicile care se tot plimba de obicei prin curtea bisericii si pe care Simeon le smotoceste din priviri nu mai erau. Era doar liniste. Atat.

Acum la 11 noaptea e liniste in sfarsit si in camera noastra - doarme Simeon, dar sa vedem ce va fi la noapte - care pe care clubber va fi ;) Suntem doar noi doi si ne-somnul - tati a plecat putin pana la Roma cu serviciul, dar se intoarce el maine si nu mai scapa. Rundele III, IV, V, VI, VII ale lui vor fi:d

Ne-somnul cel dintotdeauna

Astazi am trait o jumatate de zi - doar o jumatate, slava Domnului - din tiparul acelor zile ale lui Simeon fara somn. Da don'le, fara somn. Ii picau ochii in gura de somn si el nimic...

Spun ca a fost doar jumatate, ca a tinut doar de la orele 2 ale amiezii pana la orele 10 ale serii.

Dormise aproape 3 ore la pranz, dar avand in vedere faptul ca era treaz de la ora 6.30 dimineata si noaptea s-a trezit aproape din ora in ora sau chiar din juma' in juma' de ora, banuiam ca totusi va mai atipi si el asa macar 30 de minute.

Slabe sanse, mama draga! Ar fi bine sa ma lecuiesc de aceste sperante legate de un somn dulce si profund si legat de macar 5-6 ore. Nu m-am invatat minte nici acum dupa 10 luni de trai intens cu Simeon ca a fost este si va ramane ne-somnul cel de toate zilele si noptile.

Dar e asa de scump cand doarme :

9 mere 10 luni

Revenii si eu dupa 5 luni de somare intensiva in ale scrierii pe net :) Nu pot promite ca nu voi disparea din nou pentru inca 5 luni pana sa mai pun un post, nu am de unde sa stiu acest amanunt, dar sa incercam macar sa facem acum ce se poate - carpe diem este cel mai indicat.

Pentru ca promisesem sa spun multe detalii despre Simeonu meu drag si iubit si pentru ca timpul a trecut fugerator, uite ca primul detaliu este despre aniversarea celor 10 luni. "Yupiiiiiiiii! Cate au trecut si cat de eroic au rezistat mami si tati crescandu-ma si iubindu-ma si pupandu-ma si hranindu-ma si plimbandu-ma si imbratisandu-ma si cantandu-mi valsuri sau psaltica pentru a adormi...e si cate si mai cate!"

Da, cam asa e. Am sarbatorit in familie ca de obicei - noi 3 si Cei 3 din camera invecinata din apartament - adica finutii nostri. Povestea e ca pentru cele 10 luni i-am facut 10 mere cu scortisoata si stafide in aluat de foetaj din care au ramas doar 9, pentru ca tati a fost atat de pofticios pe la 1 noaptea incat a infulecat rapid un mar aburind. hmmm...

 Bieninteles ca a fost nevoie de un aranjament ad-hoc pentru ca sa nu fie remarcat acest detaliu decat de un ochi format sau pur si simplu informat. Si uite asa au ramas doar 9 mere pentru cele 10 luni:)

Si bineinteles sa va arat si o poza cu piti-strumf-ul la cele 10 luni ale lui - de fapt 10 luni fara 2 zile daca e sa o luam calendaristic, pentru ca el s-a nascut pe 31 ianuarie si cum luna noiembrie nu are 31 de zile, ghici aniversarea unde e?! Si dupa cum ziceam, sa vina Simeon. Pun o poza de la gramada cu mere :)) si una de ieri ca sa se vada bine creasta de punker si coada de ratoi.

Si am tot citit

Si am tot citit de vreo doua luni de zile o gramazenie de blog-uri, post-uri, site-uri despre bebei, despre povestile scrise de mamicile lor de cand piticotii erau in burtica, de nasteri, de ingrijiri, de cum ii poarta in sling-uri sau wrap-uri, cand si cum incepe diversificarea si lista ramane deschisa.

Inainte de a-l avea pe Simeon nici nu citeam ceva legat de bebei - mai intram asa de vreo 2-3 ori pe saptamana pe diverse forumuri pentru a citi despre nasteri, despre cursuri pre-natale, cam atat. Eram o workoholica bagata in priza la 2.20 :)

Tzopa m-am trezit cu Simeon ...impropriu zis m-am trezit cu el, de fapt m-am chinuit ca el sa vina treaz pe lume... In prima luna nici nu stiam cum ma cheama, nu mai stiam ce e ala internet, search, mail, news, timp, intalniri cu prietenii, cafenele, iesiri la teatru sau concerte, carte...ma aflam intr-un ciclu mult diferit prestabilit de rotatia pamantului in jurul soarelui; acum centrul nu mai era soarele, ci Simeon. Rezultatul era san, somn, schimbat, san, schimbat, san, baita, san, san, urlat, urlat, urlat, cooooolici, nesomn pentru mine => zombi mada.

Eheee, au trecut vremurile acelea. Pe atunci am primit si un Jurnal al bebelusului pe care sa-l completez mumos pe fiecare luna cu informatii de genu' greutate, ciclu de somn, cadouri primite, chestii de astea destul de lacunare pentru Simeon avand in vedere cate se intamplau in viata lui. Asa, ca o carticica era si este in continuare foarte dragut colorata, simpatic accesorizata, foarte utila pentru viitor, dar mi-am dat seama ca am muuuult mai multe de spus despre Simeon decat ce imi ofera spatiul acela ingradit de hartia lucioasa => clar, faurit un jurnal in blogosfera, si completat atunci cand prind calculatorul cu infos prezente si trecute:)