Aspiratorul - amintiri din copilarie

Da. Da. Da.
Vum, vum, vum. Uf, uf, uf, uf. Ia-ia. Neam, ne-aam

Asta se auzea in seara asta din gura lui Simeon cand dadeam cu aspiratorul. Se apropia de capatul negru care aspira, il lovea nitel si scoatea diverse sunete. Demential si incredibil.

De ce? pentru ca pana mai adineaori incepea sa urle si sa sperie de aspirator pentru caaaa, in septembrie , cand a luat o mica viroza de la bunici, si avea niste muci groaznici, i-am cam bagat batista bebelusului, care se ataseaza bineinteles la teava de la aspirator. Nu-i placea deloooc. Urla ingrozitor, insa trebuia sa-i scot mucii pentru ca nu putea sa manance, nu putea sa doarma.... Avea 8 luni si nu stia sa-si sufle nasul (acum are o varianta de a sufla nasul, dar nu ne iese mereu)

De fiecare data apoi cand vedea teava aia de la aspirator sau cand auzea aspiratorul mergand, incepea sa urle - saracutzu, ramasese oarecum marcat.

Azi, ori a uitat, ceea ce ma cam indoiesc, ori si-a luat inima in dinti, a alergat spre el si i-a tras don'le o chelfaneala si o mustrare , asa cum se face, ca la carte, pe limba bebeluseasca.

Am mai bifat inca o fila de poveste.

Promit ca data viitoare pun si poze. Macar uuuna